STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRÓMĂ s.f. (Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr. stroma, cf. gr. stroma – covor].
Sursa: Dicționar de neologisme
STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr. stroma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
strómă s. f., g.-d. art. strómei; pl. strómeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)