strigoáie (stafie) (pop.) s. f., art. strigoáia, g.-d. art. strigoáiei; pl. strigoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită strigoaie f. Bot. Buc. V. stirigoaie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1. strigoáĭe f., pl. tot așa, și -oáĭcă f., pl. e (f. d. strigoĭ). Rar. Stahie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2. strigoáĭe și stirigoáĭe f., pl. oĭ (orig. neșt.). O plantă liliacee veninoasă (veratrum album) întrebuințată ca emetic, purgativ, antispazmodic, provocator de strănutare ș. a. Poporu o întrebuințează contra insectelor și rîiĭ și, în Olt., crede că îmbată peștiĭ care o mănîncă. Chear se și întrebuințează la prins păstrăviĭ, care amețesc orĭ mor dac’o mănîncă. – Și steregoaĭe, sterigoaĭe și stirigoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
strigoaie - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul strigoi
strigoaie - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul strigoi
strigoaie - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul strigoi
strigoaie - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul strigoi