STREPTOMICÍNĂ, streptomicine, s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). – Din fr. streptomycine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STREPTOMICÍNĂ s.f. Substanță antibiotică cristalizată, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). [< fr. streptomycine].
Sursa: Dicționar de neologisme
STREPTOMICÍNĂ s. f. antibiotic dintr-o ciupercă microscopică, cu acțiune bacteriostatică și bactericidă, folosit în tratamentul tuberculozei, meningitelor, septicemiilor etc. (< fr. streptomycine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
streptomicină s. f. sg. (glum.) coniac.Sursa: Dicționar de argou al limbii române streptomicínă s. f., g.-d. art. streptomicíneiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STREPTOMICÍNĂ s. f. Substanță antibiotică sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, extrasă dintr-o specie de mucegai, folosită în tratamentul unor boli (infecțioase). – Din fr. streptomycine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)