Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele strepezi:

STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezí, vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpiduslat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).
Sursa: Dicționarul etimologic român


strepezí, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

strepezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezésc, imperf. 3 sg. strepezeá; conj. prez. 3 să strepezeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte): părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STREPEZÍ, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezí vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

strepezi - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul strepede

strepezi - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul strepede