Cautam colaborator matematica

Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele strangula:

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].
Sursa: Dicționar de neologisme


STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

strangulá (-léz, -át), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român

strangulá (a ~) vb., ind. prez. 3 stranguleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

strangulà v. a strânge de gât.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTRANGULÁ vb. I. v. strangula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTRANGULÁ vb. I v. strangula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)