Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele strajnic:

strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) strájnic, V. strașnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

strâjníc, strấjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

STRẤJNIC, -Ă, strâjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a