Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele strai:

STRAI1, straie, s. n. (Pop.) Haină, îmbrăcăminte, veșmânt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRAI s.n. (Mar.) Parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. [< it. straglio].
Sursa: Dicționar de neologisme

STRAI s. n. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. (< it. straglio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

strái (-ie), s. f.1. Manta. – 2. Cuvertură. – 3. Haină, veșmînt. – 4. (Mold.) Laibăr, mintean. – Mr. strańu. Slov. srajca „îmbrăcăminte”, din sl. sraka, sračica, probabil că cuvîntul sl. a fost considerat ca un dim., cf. dim. rom. străițe „hăinuță”, de unde prin regresiune, forma actuală. Mr. ar putea fi cuvînt diferit, dar oricum sl., cf. sb. tranja, tralje „zdrențe”. Der. de la un lat. *sternium (Tiktin) sau din lat. stramen (DAR, s. v. grui) pare incertă. Cf. și triest., friul. straja „așternut de paie pentru turmă” pe care Serra, Dacor., IX, 192, îl derivă din lat. stragulum, dar care ar putea fi la fel de bine cuvînt sl.Der. străios, adj. (înv., zdrențăros), care pare să indice aceeași sursă sl., bg. tranja.
Sursa: Dicționarul etimologic român

strai1 (haină) (pop.) s. n., pl. stráie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

strai2 (parâmă) s. n., pl. stráiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

straĭ m., pl. ĭe, rar urĭ (orig. neșt. Cp. cu haĭnă și țol). Învălitoare (pătură) lățoasă. Est. Așternut de pat: mîța s’a ascuns în straĭe. Haĭne: straĭe de sărbătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STRAI1, straie, s. n. (Pop.) Haină, îmbrăcăminte, veșmânt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă care susține un arbore de navă, împiedicându-l să se încline spre pupă. – Din it. straglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRAI1, straie, s. n. (Pop.) Haină, îmbrăcăminte, veșmânt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRAI s.n. (Mar.) Parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. [< it. straglio].
Sursa: Dicționar de neologisme

STRAI s. n. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. (< it. straglio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

strái (-ie), s. f.1. Manta. – 2. Cuvertură. – 3. Haină, veșmînt. – 4. (Mold.) Laibăr, mintean. – Mr. strańu. Slov. srajca „îmbrăcăminte”, din sl. sraka, sračica, probabil că cuvîntul sl. a fost considerat ca un dim., cf. dim. rom. străițe „hăinuță”, de unde prin regresiune, forma actuală. Mr. ar putea fi cuvînt diferit, dar oricum sl., cf. sb. tranja, tralje „zdrențe”. Der. de la un lat. *sternium (Tiktin) sau din lat. stramen (DAR, s. v. grui) pare incertă. Cf. și triest., friul. straja „așternut de paie pentru turmă” pe care Serra, Dacor., IX, 192, îl derivă din lat. stragulum, dar care ar putea fi la fel de bine cuvînt sl.Der. străios, adj. (înv., zdrențăros), care pare să indice aceeași sursă sl., bg. tranja.
Sursa: Dicționarul etimologic român

strai1 (haină) (pop.) s. n., pl. stráie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

strai2 (parâmă) s. n., pl. stráiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

straĭ m., pl. ĭe, rar urĭ (orig. neșt. Cp. cu haĭnă și țol). Învălitoare (pătură) lățoasă. Est. Așternut de pat: mîța s’a ascuns în straĭe. Haĭne: straĭe de sărbătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STRAI1, straie, s. n. (Pop.) Haină, îmbrăcăminte, veșmânt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă care susține un arbore de navă, împiedicându-l să se încline spre pupă. – Din it. straglio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)