STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ Fig. Secătuit; epuizat, extrem de obosit. – V. stoarce.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
stors, -oarsă, storși, -oarse adj. 1. (er.) epuizat sexual după mai multe orgasme. 2. falit, fără nici un ban.Sursa: Dicționar de argou al limbii române stors s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stors a. 1. apăsat tare; 2. fig. secat de puteri. ║ n. acțiunea de a stoarce: storsul vinului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
stors n., pl. urĭ. Acțiunea de a stoarce mereŭ: storsu strugurilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ Fig. Secătuit; epuizat, extrem de obosit. – V. stoarce.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
stors - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul stoarce