STOMATOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și bolile cavității bucale și ale anexelor ei, mai ales ale dinților. – Din fr. stomatologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STOMATOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor cavității bucale. [Gen. -iei. / < fr. stomatologie, cf. gr. stoma – gură, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme
STOMATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; odontoiatrie. (< fr. stomatologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stomatologíe s. f., art. stomatología, g.-d. stomatologíi, art. stomatologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STOMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților. – Din fr. stomatologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)