STÍNGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a stíngere s. f., g.-d. art. stíngerii; pl. stíngeriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
stingére f. Acțiunea de a stinge. La cazarmă, culcarea (stinsu luminilor): a suna stingerea. – În est stî-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STINGÉRE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
stingere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul stinge