STEREOGRÁMĂ, stereograme, s. f. Grup de două fotografii ale aceluiași obiect care, privite la un stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréogramme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STEREOGRÁMĂ s.f. Ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privite la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [< fr. stéréogramme, cf. gr. stereos – solid, gramma – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme
STEREOGRÁMĂ s. f. ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privit la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului; stereofotogramă. (< fr. stéréogramme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stereográmă (-re-o-gra-) s. f., g.-d. art. stereográmei; pl. stereográmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STEREOGRÁMĂ, stereograme, s. f. Pereche de fotograme ale aceluiași obiect realizate prin stereofotografie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréogramme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)