STELIȘOÁRĂ, stelișoare, s. f. (Reg.) 1. Steluță (I). 2. (Bot.) Steliță. – Stea + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
stelișoáră (reg.) s. f., g.-d. art. stelișoárei; pl. stelișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stelișoară f. 1. specie de mărgărită: stelișoară, blânde nalbe AL.; 2. tăiței în formă de stele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
stelișoáră (oa dift.) f. Stea mică. Pl. Tăĭețeĭ în formă de stele (steluțe).
Sursa: Dicționaru limbii românești
STELIȘOÁRĂ, stelișoare, s. f. (Reg.) 1. Steluță (I). 2. (Bot.) Steliță. – Stele (pl. lui stea) + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 