STAȚIONÁT1 s. n. Staționare. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STAȚIONÁT2, -Ă, staționați, -te, adj. Care staționează. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
STAȚIONÁT s.n. Staționare. [Pron. -ți-o-. / < staționa].
Sursa: Dicționar de neologisme
STAȚIONÁT1 s. n. Staționare. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STAȚIONÁT2, -Ă, staționați, -te, adj. Care staționează. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
staționat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul staționa