Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele statua:

STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



STATUÁ vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer].
Sursa: Dicționar de neologisme

STATUÁ vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

statuá (a ~) (livr.) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 statueáză, 1 pl. statuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să statuéze (-tu-e-); ger. statuấnd (-tu-ând)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

statuà v. a ordona, a regula.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STÁTUĂ s. f. v. statuie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua].
Sursa: Dicționar de neologisme

statuă f. 1. figură de plin relief ce reprezentă o ființă vie pe de-a întregul; 2. fig. om lipsit de acțiune și mișcare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*státuă f., pl. e și ĭ (lat. státua d. statúere, a așeza). Figură de om saŭ de animal cĭoplită în marmură saŭ turnată din bronz (saŭ alt metal): státua călare a luĭ Ștefan cel Mare la Iașĭ. Fig. Persoană rece saŭ fără energie: acest om e o statuă. – Ob. statúĭe (după fr. statue), pl. uĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STÁTUĂ s. f. v. statuie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)