Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele stanțare:

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

STANȚÁRE s.f. v. ștanțare.
Sursa: Dicționar de neologisme


STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța].
Sursa: Dicționar de neologisme

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțắrii; pl. ștanțắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ștanțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ștanța

stanțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul stanța