STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
stăruiálă (înv.) s. f., g.-d. art. stăruiélii; pl. stăruiéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stăruĭálă f., pl. ĭelĭ. Rar. Stăruință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 