SPULBERÁT, -Ă, spulberați, -te, adj. (Despre zăpadă, praf, frunze etc.) Risipit, împrăștiat de vânt; (despre locuri) de pe care zăpada a fost luată de vânt. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, neserios, distrat. ♦ Fig. (Despre oameni) Furios, mânios. – V. spulbera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a spulberát și -átic, -ă adj. (d. a spulbera). Fig. Apucat, zevzec, neserios; stăĭ, măĭ spulberatule ! V. fluturatic, sturlubatic, nebunatic, pălăvatic, ușuratic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SPULBERÁT, -Ă, spulberați, -te, adj. (Despre zăpadă, praf, frunze etc.) Risipit, împrăștiat de vânt; (despre locuri) de pe care zăpada a fost luată de vânt. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, neserios, distrat. ♦ Fig. (Despre oameni) Furios, mânios. – V. spulbera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
spulberat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul spulbera