Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele spori:

SPORÍ, sporésc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPORI- v. sporo-.
Sursa: Dicționar de neologisme


SPORI- elem. spor2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sporí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporésc, imperf. 3 sg. sporeá; conj. prez. 3 să sporeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde's doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPORÍ, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. s p o r j a, sb. s p o r i t i „a discuta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

spori - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul spor

spori - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul spor

șpori - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul șpor

șpori - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul șpor