Am găsit 33 de definiții pentru cuvantul/cuvintele spor:

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spor (-ruri), s. n.1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor.Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).
Sursa: Dicționarul etimologic român

spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele vrăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPORŬ, uger; metaforă pastorală (cf. mană)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

1) spor a., pl. urĭ (vsl. sporŭ, uger; bg. spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). V. mană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spor (-ruri), s. n.1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor.Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).
Sursa: Dicționarul etimologic român

spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele vrăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPORŬ, uger; metaforă pastorală (cf. mană)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

1) spor a., pl. urĭ (vsl. sporŭ, uger; bg. spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). V. mană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptíroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șpor (reg.) s. m., pl. șpori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)