SPONDÍL, spondili, s. m. (La pl.) Gen de lamelibranhiate cu cochilia formată din două valve inegale și cu două urechiușe; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. spondyle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPONDÍL s.m. 1. Gen de moluște marine comestibile, înrudite cu stridia. 2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. // s.n. Vertebră. [< fr. spondyle, cf. gr. spondylos – vertebră].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPONDIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) coloana vertebrală”, „vertebră”, „vertebral”. [Var. spondilo-. / < fr. spondylo-, it. spondilo-, cf. gr. spondylos].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPONDÍL1 s. m. 1. veche denumire a vertebrelor. 2. gen de moluscă bivalvă, comestibilă, înrudită cu stridia, fixată pe rocile din mările calde. 3. gen de coleoptere cu coarne lungi. (< fr. spondyle, lat. spondylus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SPONDIL2(O)-, -SPONDÍL, -SPONDILÍE elem. „coloana vertebrală”, „vertebră”. (< fr. spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, cf. lat. spondylus, gr. spondylos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spondíl s. m., pl. spondíliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SPONDÍL, spondili, s. m. (La pl.) Gen de lamelibranhiate cu cochilia formată din două valve inegale și cu două urechiușe; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. spondyle.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)