SPIRÉA s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 metri, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spirée, lat. spiraea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPIRÉA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale și flori albe, dispuse în inflorescențe globuloase. (< fr. spirée, lat. spiraea)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spírea s. m. – (Arg.) Carte de joc de trei puncte. Origine necunoscută. Spirea ester nume propriu de persoană, dar nu se vede legătura.Sursa: Dicționarul etimologic român !spiréa (re-a) s. f., g.-d. art. spiréei; pl. spiréeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Spirea (Dealul) f. colină în București, unde un viteaz corp de pompieri rezistă atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SPIRÉA, spiree, s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 m, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). [Pr.: -re-a] – Din fr. spirée, lat. spiraea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SPIRÉA s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 metri, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spirée, lat. spiraea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SPIRÉA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale și flori albe, dispuse în inflorescențe globuloase. (< fr. spirée, lat. spiraea)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spírea s. m. – (Arg.) Carte de joc de trei puncte. Origine necunoscută. Spirea ester nume propriu de persoană, dar nu se vede legătura.Sursa: Dicționarul etimologic român !spiréa (re-a) s. f., g.-d. art. spiréei; pl. spiréeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Spirea (Dealul) f. colină în București, unde un viteaz corp de pompieri rezistă atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SPIRÉA, spiree, s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 m, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). [Pr.: -re-a] – Din fr. spirée, lat. spiraea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SPIRÉA s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 metri, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spirée, lat. spiraea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPIRÉA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale și flori albe, dispuse în inflorescențe globuloase. (< fr. spirée, lat. spiraea)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spírea s. m. – (Arg.) Carte de joc de trei puncte. Origine necunoscută. Spirea ester nume propriu de persoană, dar nu se vede legătura.Sursa: Dicționarul etimologic român !spiréa (re-a) s. f., g.-d. art. spiréei; pl. spiréeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Spirea (Dealul) f. colină în București, unde un viteaz corp de pompieri rezistă atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SPIRÉA, spiree, s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 m, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). [Pr.: -re-a] – Din fr. spirée, lat. spiraea.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)