Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele spirant:

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!spiránt adj. m; f. spirántă, pl. spiránte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spirant a. se zice de consoanele f (v), s (z), h, la a căror rostire se deschide puțin gura.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*spiránt, -ă adj. (lat. spirans,-átis, d. spirare, a sufla, a răsufla). Gram. Produs pin suflare, ca H, F, V, S, Z, Ș, J: consonantele spirante se numesc și „fricative” saŭ „continue”. S. f. O spirantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme