SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPIONÁJ s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron. spi-o-, pl. -je, -juri. / cf. it. spionaggio, fr. espionnage].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPIONÁJ s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr. espionnage, it. spionaggio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spionaj, spionaje s. n. (deț.) urmărirea de către deținuți a activității gardienilor, în scopul identificării momentului propice comiterii unei acțiuni interzise de regulament.Sursa: Dicționar de argou al limbii române spionáj (spi-o-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită spionaj n. 1. acțiunea de a spiona; 2. meserie de spion.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*spionáj n, pl. e (fr. espionnage). Acțiunea saŭ meseria de a spiona.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SPIONÁJ s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron. spi-o-, pl. -je, -juri. / cf. it. spionaggio, fr. espionnage].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPIONÁJ s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr. espionnage, it. spionaggio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
spionaj, spionaje s. n. (deț.) urmărirea de către deținuți a activității gardienilor, în scopul identificării momentului propice comiterii unei acțiuni interzise de regulament.Sursa: Dicționar de argou al limbii române spionáj (spi-o-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită spionaj n. 1. acțiunea de a spiona; 2. meserie de spion.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*spionáj n, pl. e (fr. espionnage). Acțiunea saŭ meseria de a spiona.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)