Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele spionaj:

SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPIONÁJ s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron. spi-o-, pl. -je, -juri. / cf. it. spionaggio, fr. espionnage].
Sursa: Dicționar de neologisme


SPIONÁJ s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr. espionnage, it. spionaggio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spionaj, spionaje s. n. (deț.) urmărirea de către deținuți a activității gardienilor, în scopul identificării momentului propice comiterii unei acțiuni interzise de regulament.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

spionáj (spi-o-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spionaj n. 1. acțiunea de a spiona; 2. meserie de spion.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*spionáj n, pl. e (fr. espionnage). Acțiunea saŭ meseria de a spiona.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPIONÁJ s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron. spi-o-, pl. -je, -juri. / cf. it. spionaggio, fr. espionnage].
Sursa: Dicționar de neologisme

SPIONÁJ s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr. espionnage, it. spionaggio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

spionaj, spionaje s. n. (deț.) urmărirea de către deținuți a activității gardienilor, în scopul identificării momentului propice comiterii unei acțiuni interzise de regulament.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

spionáj (spi-o-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

spionaj n. 1. acțiunea de a spiona; 2. meserie de spion.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*spionáj n, pl. e (fr. espionnage). Acțiunea saŭ meseria de a spiona.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)