spiculá1, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (înv.) a ascuți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
spiculá2, pers. 3 sg. spiculeáză, vb. I (reg.; despre graminee) a înspica.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
SPICÚLĂ s.f. (Astr.) Fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, care formează baza cromosferei solare. [Cf. lat. spiculum- săgeată].
Sursa: Dicționar de neologisme
SPICÚLĂ s. f. fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, formând baza cromosferei. (< fr. spicule, lat. spiculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*spículă f., pl. e (lat. spicula, dim. d. spica, spic). Bot. Spic mic și suptire (ca la tremurătoare).
Sursa: Dicționaru limbii românești
șpículă, V. speculă.
Sursa: Dicționaru limbii românești