spéte V. spate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
spete f. pl. 1. spate: a bate la spete; 2. fig. proptea, sprijin: n’avea spete. [V. spate].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
spete - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul spată
spete - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul spată
spete - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul spată
spete - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul spate
spete - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul spate
spețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul speță
spețe - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul speță
spețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul speță