SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sortí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortésc, imperf. 3 sg. sorteá; conj. prez. 3 să sorteáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) sorțí vb. IV (înv.) a trage la sorți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
sorțì v. a trage la sorți. [Lat. SORTIRI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sorți f. pl. V. soartă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
sorți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul soartă
sorți - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul soartă
sorți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul soartă
sorți - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sorț
sorți - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sorț
sorți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul soarte
sorți - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul soarte
sorți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul soarte