SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent2. – Din fr. solvable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SOLVÁBIL, -Ă adj. Care are cu ce plăti. [Cf. fr. solvable < lat. solvere – a plăti].
Sursa: Dicționar de neologisme
SOLVÁBIL, -Ă adj. (despre un debitor) care are cu ce plăti; solvent2 (II). (< fr. solvable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
solvábil adj. m., pl. solvábili; f. solvábilă, pl. solvábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *solvábil, -ă adj. (fr. solvable, d. lat. solvere, a plăti. V. solubil). Bun platnic: chiriaș solvabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
solvabil a. bun platnic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent2. – Din fr. solvable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
