SOLUBILITÁTE, solubilități, s. f. Proprietate a unor săruri de a se putea dizolva într-un solvent. ♦ Cantitate maximă de substanță, exprimată în grame, conținută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. – Din fr. solubilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SOLUBILITÁTE s.f. Proprietate a unor substanțe de a putea fi dizolvate într-un solvent. ♦ Cantitatea de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. [Cf. fr. solubilité].
Sursa: Dicționar de neologisme
SOLUBILITÁTE s. f. proprietate a unor substanțe de a fi solubile. ◊ cantitate maximă de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. (< fr. solubilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
solubilitáte s. f., g.-d. art. solubilitắții; pl. solubilitắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *solubilitáte f. (d. solubil; fr. solubilité). Calitatea de a fi solubil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SOLUBILITÁTE, solubilități, s. f. Proprietate a unor săruri de a se putea dizolva într-uri solvent. ♦ Cantitate maximă de substanță, exprimată în grame, conținută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. – Din fr. solubilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)