SOLILÓC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SOLILÓC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme
SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SOLILÓC s. n. v. solilocviu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 