SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SOCIABILITÁTE s.f. Însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ♦ Însușirea, caracterul omului de a fi sociabil. ♦ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleiași specii într-o grupare vegetală. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilité].
Sursa: Dicționar de neologisme
SOCIABILITÁTE s. f. 1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ◊ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat. (< fr. sociabilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. sociabilitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sociabilitáte f. (d. sociabil; fr. sociabilité). Calitatea de a fi sociabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sociabilitate f. 1. aptitudine de a trăi în societate; 2. calitatea persoanei sociabile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)