sneáp (-épuri), s. n. – (Olt.) Bucată, parte. Origine necunoscută.Sursa: Dicționarul etimologic român șneap, șneápuri, s.n. (reg.) 1. înghițitură (de băutură). 2. bucată mare de pâine, de mămăligă etc.; codru.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șneáp (-épi), s. m. – Sitar (Scolopax rustica). Germ. Schnopfe (Diez, Gramm., I, 446; Borcea 209), săs. snôep. În Trans. și Banat.Sursa: Dicționarul etimologic român