Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele smucit:

SMUCIT1 s. n. Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – V. smuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

smucit, -ă, smuciți, -te adj. 1. nebun, dement 2. impulsiv
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

SMUCÍT1 s. n. Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – V. smuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

smucit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul smuci