SMREDUÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
smreduíre f. Vechĭ. Miazmă: vîntu aduce smreduirĭ omorîtoare (Con. 247).
Sursa: Dicționaru limbii românești
SMREDUÍRE, smreduiri, s. f. (înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
smreduire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul smredui