Am găsit 25 de definiții pentru cuvantul/cuvintele smirna:

SMÍRNA adv. v. smirnă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


smírna adv. – Drepți în poziție de drepți. Rus. smirno (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

Smirna = Smyrna.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

SMIRNA v. Izmir.
Sursa: Dicționar enciclopedic

smírna adv. (rus. smirnyĭ, liniștit, d. mirŭ, pace; rut. smirniĭ). Fam. A sta smirna, a sta liniștit supt comandă: eleviĭ în clasă, soldațiĭ în front stau smirna.
Sursa: Dicționaru limbii românești

smirna adv. drept ca lumânarea: a sta smirna înaintea cuiva. [Mold. smernă = rus. SMERNO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Smirna f. oraș și port în Turcia de Azia, în fundul unui golf, pe marea Egee: 300.000 loc. Bazaruri, covoare; Întrepozit general al comerțului între Levant și Europa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SMÍRNA adv. v. smirnă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SMÍRNA adv. v. smirnă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

smírna adv. – Drepți în poziție de drepți. Rus. smirno (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

Smirna = Smyrna.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

SMIRNA v. Izmir.
Sursa: Dicționar enciclopedic

smírna adv. (rus. smirnyĭ, liniștit, d. mirŭ, pace; rut. smirniĭ). Fam. A sta smirna, a sta liniștit supt comandă: eleviĭ în clasă, soldațiĭ în front stau smirna.
Sursa: Dicționaru limbii românești

smirna adv. drept ca lumânarea: a sta smirna înaintea cuiva. [Mold. smernă = rus. SMERNO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Smirna f. oraș și port în Turcia de Azia, în fundul unui golf, pe marea Egee: 300.000 loc. Bazaruri, covoare; Întrepozit general al comerțului între Levant și Europa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SMÍRNA adv. v. smirnă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SMÍRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

smírnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135).
Sursa: Dicționarul etimologic român

smírnă1 adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

smírnă2 s. f., g.-d. art. smírnei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

smírnă și zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile r]urilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V. stirac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SMÍRNĂ1 adv. În poziție de drepți; (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SMÍRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)