SMEURÍȘ1, smeuríșuri, s.n. v. zmeuriș1.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
SMEURÍȘ2 s. m. (Trans., Bucov.; Var.) Zmeuriș2.Sursa: Dicționarul etimologic român
SMEURÍȘ s. n. v. zmeuriș.Sursa: Dicționarul limbii române moderne smeuríș n., pl. urĭ (d. smeură). Loc unde crește multă smeură. – Și zm- (VR. 1923,
4, 22). V. muriș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
smeuriș n. loc semănat cu smeuri: l´am întâlnit prin smeuriș CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a