SLĂVÍT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Preamărit pentru merite deosebite; glorificat. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpâne. 2. Renumit, vestit; celebru. – V. slăvi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a slăvít, -ă adj. (d. slăvesc). Glorios, vestit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
slăvit a. 1. glorios: slăvite împărate ! 2. vestit: împărat slăvit e codrul EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SLĂVÍT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Preamărit pentru merite deosebite; glorificat. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpâne. 2. Renumit, vestit; celebru. – V. slăvi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
slăvit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul slăvi