Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele slobozi:

SLOBOZÍ, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



slobozí vb., ind. prez. pers. 1 slobod / sloboz / slobozesc
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

slobozi, slobod v. r. (pop.) 1. a defeca. 2. a urina. 3. a ejacula.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

slobozí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 să sloboádă; imper. 2 sg. sloboáde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

slobozì v. 1. a libera: lá slobozit din pușcărie; 2. a da drumul: a slobozit pasărea; 3. a da foc: a slobozi un tun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SLOBOZÍ, slobód, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate; a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SLOBOZÍ, slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

slobozí vb., ind. prez. pers. 1 slobod / sloboz / slobozesc
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

slobozi, slobod v. r. (pop.) 1. a defeca. 2. a urina. 3. a ejacula.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

slobozí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 să sloboádă; imper. 2 sg. sloboáde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

slobozì v. 1. a libera: lá slobozit din pușcărie; 2. a da drumul: a slobozit pasărea; 3. a da foc: a slobozi un tun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SLOBOZÍ, slobód, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate; a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ◊ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

slobozi - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul slobod

slobozi - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul slobod