SITUAȚIÚNE s. f. v. situație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SITUAȚIÚNE s.f. v. situație.
Sursa: Dicționar de neologisme
situațiúne f. (fr. situation, după situe, situat). Pozițiune, locu unde e situat saŭ modu cum e situat: situațiunea unuĭ oraș, uneĭ case. Fig. Stare, condițiune, împrejurare: a fi într’o situațiune bună (bogat), situațiunea financiară e strălucită. Hîrtia pe care e arătată situațiunea: situațiunea escadronului pe ziua de azĭ. – Ob. -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
situați(un)e f. 1. mod de a fi situat; 2. stare de avere, condițiune; situațiune strălucită; 3. dispozițiune sufletească: situațiune liniștită; 4. împrejurări în mijlocul cărora se află cineva: situațiune grea; 5. starea în care se află o cassă, o aprovizionare: a verifica situațiunea financiară; 6. moment de acțiune ce excită interes, într´o dramă sau un roman.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SITUAȚIÚNE s. f. v. situație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)