SINONIMÍE s. f. Însușire pe care o au unele cuvinte, expresii, afixe etc. de a fi sinonime (1) cu altele; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. prin sinonimul (2) lor; situație în care se află două sau mai multe sinonime. ♦ P. gener. Asemănare, identitate, corespondență, similitudine. – Din fr. synonymie, lat. synonymia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINONIMÍE s.f. Însușirea de a fi sinonim; posibilitatea înlocuirii unui cuvânt cu sinonimul său. [Gen. -iei. / cf. fr. synonymie].
Sursa: Dicționar de neologisme
SINONIMÍE s. f. însușirea de a fi sinonim; sinonimitate; posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor. (< fr. synonymie, lat. synonymia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!sinonimíe (si-no-/sin-o-) s. f., art. sinonimía, g.-d. art. sinonimíei; pl. sinonimíi, art. sinonimíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sinonimíe f. (vgr. synonymia. V. toponimie). Calitatea de a fi sinonim: sinonimia cuvintelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sinonimie f. calitatea vorbelor sinonime.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a