SÍNIC, -Ă adj. chinez. (< engl. sinic, lat. sinicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
șiníc, șiníce, s.n. (înv. și reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui șinic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șiníc n., pl. e (turc. șiniki [de unde și ngr. siniki și alb. bg. šinik], d. ngr. hinix [de unde și vsl. hinixŭ], din vgr. hoînix, oboroc). Vechĭ. Azĭ Olt. Baniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești