SINGULARIZÁRE s. f. Faptul de a se singulariza. – V. singulariza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINGULARIZÁRE s.f. Faptul de a (se) singulariza. [< singulariza].
Sursa: Dicționar de neologisme
SINGULARIZÁRE s. f. Faptul de a se singulariza. – V. singulariza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
singularizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul singulariza