SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINGULARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este singular; unicitate. (p. ext.) bizarerie, ciudățenie. (< fr. singularité, lat. singularitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
singularitáte (rar) s. f., g.-d. art. singularitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *singularitate f. (lat. singuláritas, -átis). Caracteru de a fi singular: singularitatea uneĭ păreri, unuĭ caz, unuĭ om, uneĭ purtărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SINGULARITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)