SÍNGHEL, singheli, s. m. Grad în ierarhia bisericească inferior protosinghelului; persoană care poartă acest grad. – Din ngr. sínkellos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sínghel (-li), s. m. – 1. (Înv.) Cleric care însoțea un episcop sau pe superiorul unei mănăstiri. – 2. Secretarul unui prelat. Gr. σύγϰελλος (sec. XVIII). – Der. protosinghel, s. m. (primul secretar al unui prelat), din gr. πρωτοσύγϰελλος; singhelie, s. f. (înv., permisiunea de a spune liturghia).Sursa: Dicționarul etimologic român
sínghel s. m., pl. síngheliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită singhél m., pl. elĭ (ngr. sýngellos [scris sýghettos], d. sýn, împreună, și kellion, chilie, adică „camarad de chilie”. V. chilie). Un rang al ĭeromonahilor. V. preut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SÍNGHÉL, singheli, s. m. Grad în ierarhia bisericească inferior protosinghelului; persoană care poartă acest grad. -- Din ngr. sínkellos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)