SINECURÍST, -Ă, sinecuriști, -ste, s. m. și f. Persoană care deține o sinecură. – Sinecură + suf. -ist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINECURÍST, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unei sinecuri. [< fr. sinécuriste].
Sursa: Dicționar de neologisme
SINECURÍST, -Ă s. m. f. beneficiar al unei sinecuri. (< fr. sinécuriste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sinecuríst (rar) s. m., pl. sinecuríștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sinecuríst m. (d. sinecură). Care are o sinecură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SINECURÍST, -Ă, sinecuriști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană care deține o sinecură. – Sinecură + suf. -ist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)