SINDICÁT, sindicate, s. n. 1. Organizație al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizații sindicale. 3. Organizație monopolistă, mai dezvoltată decât cartelul, în cadrul căreia întreprinderile membre își mențin independența în ceea ce privește organizarea producției, dar renunță la independența comercială, efectuând desfacerea produselor și uneori achiziționarea materiilor prime printr-un oficiu comun. – Din fr. syndicat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINDICÁT s.n. 1. Organizație de masă care reunește pe bază de adeziune voluntară oameni ai muncii din întreprinderi sau instituții și care are drept scop să lupte pentru satisfacerea revendicărilor economice și politice ale membrilor săi. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizații sindicale. 3. Organizație economică monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor și uneori achiziționarea materiilor prime se fac în comun, cu scopul de a elimina pe concurenți și de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].
Sursa: Dicționar de neologisme
SINDICÁT s. n. 1. organizație profesională de masă care are drept scop apărarea intereselor salariaților. 2. uniune monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor și, uneori, achiziționarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun. (< fr. syndicat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sindicát s. n., pl. sindicáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sindicát n., pl. e (d. sindic; fr. syndicat). Funcțiunea de sindic. Durata eĭ. Societate de persoane unite ca să-și apere interesele negustoriiĭ saŭ meseriiĭ lor: sindicate ale corporațiunilor, sindicate agricole. V. cartel, trust.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sindicat n. 1. sarcină de sindic și durata ei; 2. societate de persoane interesate în aceeaș întreprindere și cari se adună în vederea unui scop comun.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SINDICÁT, sindicate, s. n. 1. Organizație a salariaților dintr-o întreprindere, înființată conform legii, al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizații sindicale. 3. Grup de persoane fizice sau de companii, reunite printr-un contract de asociere în scopul finanțării unei investiții. – Din fr. syndicat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)