SINCRONIZÁRE, sincronizări, s. f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei. – V. sincroniza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SINCRONIZÁRE s.f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei; (cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [< sincroniza].
Sursa: Dicționar de neologisme
sincronizáre s. f., g.-d. art. sincronizắrii; pl. sincronizắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SINCRONIZÁRE, sincronizări, s. f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei. – V. sincroniza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sincronizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul sincroniza