Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele sinalefă:

SINALÉFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. – Din fr. synaléphe, lat. synalaepha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SINALÉFĂ s.f. (Lingv.) Reunirea a două silabe într-una singură în timpul pronunțării. [< fr. synalèphe, cf. gr. synaloiphe < synaleiphein – a face coerent].
Sursa: Dicționar de neologisme

SINALÉFĂ s. f. fuziune în timpul pronunțării a două silabe într-una singură prin contracție, eliziune sau sinteză. (< fr. synalèphe, lat. synalaepha)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sinaléfă s. f., g.-d. art. sinaléfei; pl. sinaléfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*sinaléfă f., pl. e (vgr. syn-aloiphe, d. syn, împreună, și aloiphe, unsoare. V. alifie). Gram. Contractiune, contopirea a doŭă silabe întrúna singură fără eliziune, ca: le-aĭ dat îld. le aĭ dat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

sinalefă f. reunirea a două vorbe într´una: niciunul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SINALÉFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. – Din fr. synalèphe, lat. synalaepha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)