SIMULÁCRU, simulacre, s. n. Aparență înșelătoare; acțiune simulată; obiect care dă o falsă impresie a realității. – Din fr. simulacre, lat. simulacrum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SIMULÁCRU s.n. Imitație înșelătoare, aparență falsă; spoială. [< fr. simulacre, cf. lat. simulacrum – copie].
Sursa: Dicționar de neologisme
SIMULÁCRU s. n. aparență falsă, imitație înșelătoare. (< fr. simulacre, lat. simulacrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
simulácru (-la-cru) s. n., art. simulácrul; pl. simulácreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *simulácru n., pl. e (lat. simulacrum, d. simulare, a simula). Imagine, viziune, fantazmă: a vedea în vis vane simulacre. Aparență, spoĭală: supt Cezar, nu maĭ era la Roma de cît un simulacru de republică. Imitatiune p. a înșela sau p. a da o ideĭe de realitate: a face un simulacru de anchetă, de bătălie. V. cîrcĭog.
Sursa: Dicționaru limbii românești
simulacru n. 1. imagine, fantomă; 2. imitațiune: simulacru de bătălie; 3. aparență deșartă: simulacru de bunătate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SIMULÁCRU, simulacre, s. n. Aparență înșelătoare; acțiune simulată; obiect care dă o falsă impresie a realității. – Din fr. simulacre, lat. simulacrum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)