SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
simigíu s. m., art. simigíul; pl. simigíi, art. simigíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită simigíŭ m. (turc. simitci). Vest. Covrigar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
simigiu m. cel ce face sau vinde simiți, covrigi, etc.: simigii cu tablalele lor sferice puse pe cap FIL. [Turc. SIMIDJI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 