Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele silit:

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].
Sursa: Dicționar de neologisme

SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

silít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

silit a. forțat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].
Sursa: Dicționar de neologisme

SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

silít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

silit a. forțat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

silit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul sili